De multe ori am impresia că asupra noastră planează un mare val de neîncredere și sentiment de neîmplinire generală la nivelul societății, dar cred că acesta este un fenomen moștenit istoric, probabil din timpurile când puterea nu era atât de mult în mâinile fiecăruia dintre noi așa cum este astăzi.
Cumva, chiar și prin imnul nostru național, cu versuri scrise în 1848 de Andrei Mureșanu, putem deduce că exista încă de pe atunci un soi de letargie socială din care ar trebui să ne trezim. Și chiar cred că am reușit să o facem de câteva ori, dar schimbarea s-a întâmplat doar când a existat un context favorabil internațional sau atunci când am reușit să adunăm suficient interes și energie pentru scopul comun.
Acest “somn” de care se vorbește cred că poate avea legătură și cu capacitatea poporului nostru de a se adapta, rezista și trăi într-un soi de hibernare. Acesta poate fi un mare avantaj atunci când trecem prin multe situații dificile și schimbări de medii pentru că ne ajută să ne recalibrăm și adaptăm mult mai ușor, dar cred cu tărie că reprezintă și un puternic dezavantaj atunci când noi trăim pentru mult timp în același loc, iar climatul social nu se schimbă în bine decât marginal. În situația prezentată drept dezavantaj, perioada lungă de conviețuire într-o atmosferă toxică și neprielnică duce la asimilarea obiceiurilor întâlnite în acel mediu de către valorile personale și adormirea simțurilor. Acest fenomen, asemenea oricăror tipuri de dependențe, face foarte dificilă și anevoioasă calea spre “vindecare”. Ajungem astfel să prețuim o societate și lucrurile bine făcute, dar să acționăm foarte puțin înspre aceeași direcție cu ceea ce prețuim, nu pentru că nu ne-am dori, dar pentru că spiritul critic și de observație ne este anesteziat.
Chiar și așa, uitându-ne în spate, putem vedea că am avut momentele noastre istorice de răscoală și prezență socială, momente care de cele mai multe ori au apărut sub prezența unor lideri școliți prin străinătate, deci care au avut șansa de a evada din mediul social autohton și de a observa mult mai ușor lucrurile care nu merg bine. Acestea, pe fondul unor tensiuni sociale și nemulțumirilor acumulate de-a lungul anilor și a unui context internațional avantajos au dus la importante revolte, revoluții și uniri.
Și ca să nu mă lungesc prea mult, concluzia este că sunt foarte încrezător că avem o bună parte din elementele necesare creării unei schimbări istorice, iar aceasta va veni mai devreme sau mai târziu.
Schimbarea începe cu noi, iar noi schimbăm România!
La mulți ani, România!
